Malpraxisul – pe înțelesul medicului începător

 

Odată cu începerea carierei de medic stomatolog, pe lângă dorința de a evolua și de a le aduce zâmbete pacienților noștri, avem responsabilitatea de a ne proteja și pe noi înșine.

 

În decursul activității medicale, putem atrage diferite tipuri de răspundere pentru acțiunile care nu sunt conforme legislației, atât celei medicale, cât și legilor penale și administrative, ca simplă persoană fizică. Mai precis, cele 4 tipuri de răspundere juridică a personalului medical:

- civilă;

- penală;

- administrativă;

- disciplinară;

 

Legea 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, cea care definește malpraxisul, precizează clar faptul că malpraxisul înseamnă strict eroarea profesională săvârșită în exercitarea actului medical generatoare de prejudicii asupra pacientului. Altfel spus, orice prejudiciu adus unui pacient, de ordin fizic sau moral, este sancționat prin codul Civil prin repararea acestui prejudiciu plătind anumite daune materiale pacientului. Eroarea medicală sancționată civil, printr-o despăgubire, poartă numele de malpraxis.

Malpraxisul nu presupune atragerea celorlalte tipuri de răspundere, care pot fi însă aplicate în cazul altor fapte ilicite, ce depășesc definiția unei simple erori medicale.

 

Pentru simplificarea definiției, putem privi malpraxisul drept eroarea profesională  săvârșită de medic și generatoare de prejudicii pentru pacient.

 

Pentru ce tip de erori medicale și nu numai putem fi somați să despăgubim material pacientul?

  • Pregătirea profesională necorespunzătoare;

  • Absența consimțământului informat – explicat verbal și semnat;

  • Omiterea unor investigații clinice și paraclinice care duc la diagnostice și planuri de tratament incorecte;

  • Supratratamentul;

  • Neglijența în actul medical;

  • Nerespectarea confidențialității datelor medicale;

  • Refuzul unui act medical;

  • Refuzul dreptului la a doua opinie și la accesul la propriile date medicale ale pacientului;

  • Depașirea limitelor competenței.

 

 

Cum ne putem apăra de consecințele unei eventuale acuzații de malpraxis, mai ales ca medici începători?

 

Asigurarea de malpraxis reprezintă modul în care medicul este protejat de plata unor despăgubiri materiale, uneori importante, în cazul unei acuzații de malpraxis. Iată care sunt cele mai importante informații pe care trebuie să le avem în momentul încheierii unui contract de asigurare de malpraxis, oficial denumită "Asigurare de răspundere civilă profesională".

 

  • Asigurarea este obligatorie pentru înscrierea în Colegiul Medicilor Stomatologi;

  • Asigurarea este obligatorie în momentul încheierii unui contract de angajare/colaborare;

  • Verificați credibilitatea și activitatea firmei de asigurări! Există companii intrate în insolvență care continuă, pentru o perioadă, să încheie contracte de asigurare. Acestea pot fi lovite de nulitate în cazul unei acuzații care survine după insolvența firmei, chiar dacă perioada de asigurare este încă activă;

  • Includeți în contract plata daunelor morale;

  • Asigurați-vă pentru litigii multiple;

  • Nu încheiați mai multe contracte de asigurare, în ideea cumulării sumelor asigurate. Riscul va fi împărțit între asiguratori! Căutați o companie care să asigure integral suma pe care o doriți ca asigurare;

  • Includeți termenul de prescripție de 3 ani al faptelor de malpraxis – astfel încât o acuzație survenită după primul an de asigurare, în cazul întreruperii activității, să fie acoperită de contract. Prin urmare, contractul trebuie să acționeze retroactiv. Aceasta este o condiție care se adaugă suplimentar la majoritatea contractelor, prin negociere, nefiind o clauză standard;

  • Contractele au două parți principale: condiții generale și condiții specifice.

În partea de condiții generale este exclusă plata daunelor morale, însă aceasta trebuie sa fie menționată în cadrul condițiilor specifice. Valoarea acestor daune morale nu este calculată obiectiv, conform unor norme, judecătorul fiind liber să aprobe, în funcție de aprecierea subiectivă a suferinței psihice a pacientului, sume fară o anumită limită;

  • Citiți cu mare atenție contractul pentru a vă asigura că toate cerințele acestea au fost incluse in contract.

 

Important este să reținem că asigurarea de malpraxis este esențială în activitatea medicului, însă cea mai eficientă asigurare este prevenția malpraxisului și prevenirea oricăror neplăceri pe care le poate experimenta pacientul.

 

Aceasta întrucât asigurarea de malpraxis are limitări, date de natura complexă a actului medical și de subiectivitatea acordării daunelor morale.

 

Iată o speță din jurisprudența românească ce reflectă limitele contractului de asigurare de răspundere civilă.

 

 

Un pacient nemulțumit de faptul că un anumit tratament i-a produs dureri insuportabile, precum o alveolită în urma unei extracții, deși medicul l-a avertizat în privința acestei posibile complicații, dar acesta nu a semnat consimțământul informat, poate da în judecată medicul pentru că durerea a fost atât de mare încât i-a afectat viața socială sau jobul. În acest caz, medicul nu a săvârșit un act de malpraxis propriu zis, însă judecătorul poate decide în favoarea pacientului, somând medicul la plata unor daune morale – plata cărora asiguratorul o poate refuza, deoarece medicul nu a obținut consimțământul informat al pacientului în scris. Lipsa obținerii consimțământului pacientului este o clauză de excludere de plată prezentă în toate contractele de asigurare de răspundere civilă profesională.

 

 

 

 

Cel mai bun mod în care ne putem desfășura activitatea fără incidente neplăcute este să avem, în primul rând, cunoștințe medicale solide, să empatizăm cu pacientul și bineînțeles, să cunoaștem temeinic legislația medicală. În cele din urmă, actul medical, pentru a putea fi întreprins, necesită semnarea consimțământului informat, condiție care nu a fost prevăzută în lege explicit și condiție ce reprezintă primul pas în apărarea unei acuzații de malpraxis.

 

BIBLIOGRAFIE

 

  1. MALPRAXISUL MEDICAL – 7 instrucțiuni de siguranță în practica stomatologică-

Dr. Andrei Nanu

   2. Legea 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, cu modificările și completările ulterioare.

banuiti-de-malpraxis--mai-multi-medici-d